Traim, fara a realiza pe deplin, in plin razboi.  Desi la o prima vedere ar parea ca ne bucuram de pace, noi, romanii, traversam un climat extrem de tensionat, supurand de conflicte in desfasurare. Grav este ca nu realizam primejdia, pericolul pentru existenta noastra ca stat. Grav este ca nu ne preocupa viitorul acestei tari. Ne batem intre noi ca orbii si atunci cand ne intreaba cineva "Voi nu vedeti ca va distrugeti?" ipocriti, ne grabim sa dam vina pe straini.

Este razboi pe plan politic. Lupte pe viata si pe moarte se duc zilnic, in vazul tuturor, afectandu-ne prezentul si viitorul. Oriunde te uiti, vezi batalii. Nici daca i-am fi ales pentru asta, politicienii nostri nu ar fi fost mai dedicati conflictului. Se lupta presedintele cu guvernul, presedintele cu Curtea Constitutionala, presedintele cu partidele de la putere. Demonstranti de profesie care au adoptat ca simbol "#" se bat din strada cu statul. Parlamentarii se lovesc cu proiectele de lege in cap, desfasoara lozinci belicoase peste scaunele goale si se injura ca la usa cortului de la inalta tribuna a Parlamentului tarii. Partidele politice au renuntat la orice program dedicat cetateanului si au adoptat tacticile de lupta ale gherilei micilor grupuri de partizani. Organizati in cete, grupe, plutoane sau regimente de culori diferite, oamenii politici isi arta muschii adunandu-si sustinatorii in strada, trimitandu-si trupele urlatoare in incinta parlamentului sau injurandu-se la televizor. Sunt lupte pentru putere, lupte pentru accesul la finantele statului, lupte pentru a castiga simpatia populatiei si pentru sprijin politic extern. Sunt lupte numai pentru ei!

Este razboi pe plan economic. Se duc lupte pentru controlul resurselor, pentru pastrarea sau pentru risipirea lor in lume spre propriul castig. Se lupta din greu pentru acapararea pietii interne, pentru mentinerea pe pietele externe, pentru a castiga in concurenta cu puternicii competitori straini protejati de propriile guverne, pentru a nu fi inghititi de prostia sau de impostura propriului guvern.

Este razboi informational. Se bat cap in cap stiri false cu stiri corecte, se utilizeaza informatia pe post de proiectil exploziv. Manipularea tine loc de atacuri pe flanc si minciuna acopera ca un fum de praf de pusca intregul camp de batalie. Kenneth Payne, fost producator la BBC, cercetator in domeniul comunicatiilor, al razboiului si terorismului, afirma de curand, si nu fara temei, ca "mass media reprezinta un instrument de razboi"

Este razboi juridic. Legile se bat cap in cap. Ele au devenit armamentul greu in batalia pentru controlul societatii. Procurorii se lupta cu judecatorii sau fac aliante oculte cu ei si cu serviciile secrete. Avocatii dezerteaza dintr-o tabara si intra in cealalta, spionand, tradand si tesand intrigi subtile. Ordonantele de Urgenta sufoca tendinta de legiferare prin parlament. CCR inlocuieste legislativul si dirijeaza executivul supervizand orice initiativa legislativa, fiind chemata de toate partile aflate in lupta sa solutioneze conflicte reale sau inchipuite, pentru ca apoi nimeni sa nu mai tina seama de deciziile ei.

Este razboi in sistemul sanitar, razboi in sistemul asigurarilor sociale si in sistemul national de pensii.

Este razboi in sistemul financiar. Taxele se bat cu impozitele, salariile de la stat cu cele de la privat. Procentele din PIB pentru educatie se lupta cu cele pentru aparare si fondurile pentru sanatate sunt in conflict deschis cu cele destinate infrastructurii. Banca Nationala aduce la disperare cetatenii care de nevoie s-au imprumutat si sufoca moneda nationala. Timp in care, guvernatorul BNR ne comunica ironic si senin ca cerul de vara deasupra podgoriilor sale din Dragasani ca nimeni n-a murit vreodata din cauza cresterii ROBOR.

Doamnelor si domnilor, este Razboi! Este razboi pentru pastrarea identitatii nationale, pentru asigurarea unitatii si independentei Romaniei…O spune, cu voce tare si Ioan Sabau Pop, prof. la Universitatea Petru Maior din Targu Mures, membru al Curtii Internationale de Arbitraj Comercial: "Du­pa parerea mea, este o tendinta dirijata ca ro­ma­nii sa fie scosi din toate centrele mari ale Tran­silvaniei. Daca s-ar intampla doar in Targu Mures, as zice ca e un accident. Dar se intampla in toate orasele Ardealului, se intampla la Cluj, unde 160 de imobile din centrul orasului au fost retrocedate maghiarilor, in Oradea, Arad, Timisoara, Sibiu. Aceeasi situatie este si cu padurile sau terenurile agricole transilvanene. Sunt restituiri catre fostii grofi maghiari sau catre institutii, in majoritatea lor ilegale sau abuzive"

 Voci linistitoare ne asigura ca nici vorba de batalii, ca totul este normal, ca asta-i democratia. Trebuie sa fii idiot si orb in acelasi timp ca sa  poti crede asa ceva. O multime de semnale, tot mai acute, asurzitoare uneori, ne arata altceva. Nu degeaba ne pleaca tinerii din tara. Nu intamplator suntem a doua tara din lume, dupa Siria, la exodul de populatie. Pe locul doi dupa o tara transformata in ruine, unde razboiul civil (si nu numai) continua, neintrerupt, de peste sapte ani! Nu ne putem preface ca nu auzim vocile unor personalitati de marca ale tarii, a unor jurnalisti iubitori de tara, a unor adevarate constiinte nationale, care atrag atentia asupra conflictului real in care suntem angajati si asupra consecintelor dezastruoase pentru Romania:

 "Romania nu mai detine nimic, nu are economie. Romania nu este un stat, ci o corporatie. Capitalul strain este cel care detine puterea, detine peste 60% din activele tarii, peste 50% din profit si ceea ce este cel mai grav: stapaneste parghiile strategice, de condus, ale tarii […] Industria ca atare, marile intreprinderi au fost distruse. Privatizarea s-a facut in dezinteresul Romaniei. Cel mai grav e ca a fost vandut pamantul. Si a fost vandut de cei care sunt astazi la putere, pe vremea cand erau ministri ai agriculturii. Padurile, apele, se vand. Totul este de vanzare […]  In 26 de ani, Romania a pierdut, si pot spune asta cu certitudine, peste 1 TRILION de euro. Toate pierderile Romaniei, de la Stefan cel Mare incoace, sunt mai mici decat ce s-a pierdut in acesti 26 de ani" ( 2014, Calin Georgescu, in direct la Televiziunea Romana)

"A disparut intreg sectorul industriei de textile, confectii, tricotaje (filaturi, tesatorii, fabrici de stofa si postavuri, intreprinderi de pielarie si incaltaminte, toate concepute intr-un sistem integrat); a fost inchis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahar, fabri­cile de ulei, de preparate din carne, de lapte si produse lactate, zeci de fabrici de nutreturi combinate etc.); nu mai exista majoritatea fabricilor din industria lemnului si mobilei, din industria cimentului, a lacurilor si vop­selelor, a medicamentelor, din sectorul construc­tiilor de masini, al exploatarilor miniere de feroase si nefe­roase, de carbune etc.; s-au desfiintat intreprinderile agricole de stat si cele de mecanizare a agriculturii, statiunile de cercetari agricole si, in general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au disparut industria electronica, electrotehnica, de mecanica fina, optica, automatizari etc. Baza nationala de soiuri de plante si rase de animale a fost pulve­ri­zata. Romania nu mai are astazi un pachet national de seminte, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante teh­nice, legume etc. A fost distrus, aproape in totali­tate, sistemul de irigatii, construit prin indatorarea dureroasa de la Banca Mondiala, pentru a carui plata romanii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de in­diguiri si desecari, dar si cele de irigatii in curs (ca­na­lul Siret-Dunare sau Bucuresti-Dunare). Intreaga economie nationala a fost, pur si simplu, pulverizata si lasata fara nicio logica structurala" ( 2014, Prof. Dr. Constantin Ciutacu)

Suntem in plin razboi. Un razboi fraticid. Un razboi in care, din nefericire, nu putem fi invingatorii. An dupa an pierdem batalie dupa batalie, complacandu-ne cu aceasta stare. Mai mult, in mod ipocrit, multe dintre bataliile pierdute le sarbatorim cu fastul destinat unor victorii de rasunet. Multi mor. Pier acum, sub ochii nostri nepasatori, sau vor fi ucisi (fizic, moral, psihic, material) de inamici invizibili, fara uniforma. Este plin cotidianul de morti anonime sau de decese incununate cu nume ilustre. Sunt victimele unor adversari vicleni, niciodata la vedere, ascunsi cu buna stiinta in institutii special create pentru ei. Din adapostul acelor institutii, aflati sub platosa unor legi strambe, ei ne distrug prezentul si ne desfiinteaza viitorul, ne ostracizeaza familia si ne spoliaza bunurile.

Dupa Steimetz, razboiul ar fi piatra de incercare a natiunilor, exercitand functia de selectie biologica colectiva, in scopul eliminarii natiunilor slabe si formarii unor "supernatiuni" puternice, superioare. Trebuie sa fim constienti de faptul ca urmare a nepasarii noastre, a unei clase politice de slaba calitate, a conducatorilor lipsiti de viziune si captivi ambitiilor personale meschine, Romania risca sa dispara ca natiune de sine statatoare. Ar fi timpul sa intelegem ca macinata de conflicte interne, dupa decenii de convulsii distrugatoare, intr-un viitor deja previzibil Romania risca sa fie inghitita pentru vesnicie de supernatiunile aflate azi in plina expansiune. Proces grabit de participarea directa, entuziasta si hotaratoare a romanilor.

Inchei cu un citat din Scrisoarea pe care Arhimandritul Justin Parvu, un autentic patriot, a adresat-o poporului roman cu putin inainte de plecarea sa din lumea aceasta: "Daca ar fi ca tot ceea ce se intampla sa se rasfranga numai asupra ta, romanul de azi, nu ti-as scrie un cuvant. Te-as lasa sa lancezesti, sa dormi pana se asterne praful peste tine si matura istoriei te va scoate afara din mintea celor ce vor urma, ca pe o intamplare neplacuta. 

Dar tu popor roman de azi, esti legat de cel de ieri si de cel de maine si odata cu tine piere nu numai trecutul, dar si viitorul acestui neam. 

Cat o sa mai taci ?" 

Teo Pal.