Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Duminica 15 Decembrie 2019 - 24976 vizitatori azi
Stalinismul cultural, intre 1948 si 1956, a distrus vechiul sistem romanesc de valori.

Probleme privind cultura si poezia sovietica, literatura ardeleana, literatura si marxismul sub pana unor autori din Bistrita-Nasaud in "Lupta Ardealului". Dupa cel de-al doilea razboi mondial, realismul socialist dupa modelul sovietic a fost impus in cultura tarilor socialiste satelit, inclusiv Romania.  Stalinismul cultural, intre 1948 si 1956, a distrus vechiul sistem romanesc de valori si institutiile culturale corespunzatoare, propunand-si realizarea omului "de tip nou", dupa trasaturile sovietice.

In cele ce urmeaza vom exemplifica prin fragmente ale unor scrieri din "operele" unor autori cu origini din actualul judet Bistrita-Nasaud.

 …Sedintele saptamanale ale cenaclului literar al "Luptei Ardealului", care mai tarziu a devenit sectia de condeie noi a filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din republica Populara Romana, au clarificat orizonturile scriitorilor incepatori si le-au deschis ochii asupra realitatii din jur, asupra eforturilor oamenilor muncii angajati in lupta de construire a socialismului (…).

In jurul cenaclului si al "Suplimentului Cultural" al "Luptei Ardealului" s-au manifestat si scriitori, ca Radu Filimon, in proza, Cornel Bozbici in poezie, etc. (…)[1].

 Literatura, ca reflectare a vietii sociale, trebuie privita in stransa legatura cu realitatile ce-au produs-o. Ea trebuie sa satisfaca necesitatile prezentului.

Nou este astazi tot ce framanta masele largi ale poporului, lupta dusa de aceasta pentru construirea socialismului (…).

Avem drept exemplu gloriosul drum parcurs de literatura sovietica (…)[2].

 

 Cazul poetilor sovietici ale caror poezii n-au incetat sa fie cantate, pe cai desfundate sau in transee inametite, in tot timpul razboiului sau aparitia operelor lui Maiakovski in peste 9 milioane de exemplare indica intr-un chip destul de semnificativ spiritul nou in care aceasta literatura infaptuieste legaturile dintre scriitor si masele populare (…).

…A reactualizat perspectiva marxist-leninista a literaturii prin care conflictul atat de acut in literatura burgheza dintre personalitatea creatoare si lumea externa, e inexistent in literatura care exprima raporturile armonizate in societatea socialista dintre individ si colectivitate (…)[3].

 

Dupa indelungata hibernare a editurii romanesti in Ardeal, ultimele luni au scuturat in vitrinele librariilor cateva roade ale febrelor lirice. Imprejurarea cu plachetele pe care le-au rodit tiparnitele ardelene inchid intre coperte poezie, e semnificativa  (…).

Daca din aceasta groapa fara speranta mai exista scapare, ea nu poate fi asteptata decat din vecinatatea lui Ioanichie Olteanu, a poeziei sociale cu noua orientare (nicidecum vechiul mod verbal) al lui Lucian Valea, ori chiar a poeziei cu lunecari de planuri abstracte a lui Stefan Augustin Doinas.

Dar pana atunci, am invita pe tinerii poeti din cetatile Ardealului sa binevoiasca uneori a citi si pe altcineva decat C. Tonegaru si N. Crainic[4].

 

Staruinta cu care se nazuieste, sub aceste inalte si aspre ceasuri ale istoriei, spre ritmarea literaturii pe clocotul larg al problemelor vremii e semnificativa. Ea dovedeste ca oamenii nostri de litere inteleg adevarul cuvintelor lui Marx, ca "arma criticei nu poate suplini critica armelor, fortele materiale trebuie invinse prin forta materiala, dar si teoria strabatand masele, devine forta materiala".

Se acorda in acest sens - si vom vedea mai la vale ca nu in van - literaturii un rost egal cu al filosofiei despre care acelasi Marx spusese ca "asa cum filosofia gaseste in proletariat arma sa materiala, tot asa proletariatul gaseste in filozofie arma sa spirituala".

Intemeietorul marxismului acorda in acest fel ideologiei, in general, si artei, in special, nu numai un rol de interpretare a lumii, dar si de activism, de interventie, care justifica intru totul dorinta lui Lenin care, pornind de la ideea ca "asta apartine poporului", astepta sa se infiripe "o literatura vasta, universala, variabila, legata strans si indisolubil de miscarea muncitoreasca". Adica "o arta - dupa expresia lui A. Jdanov - luptatoare pentru idealurile cele mai inalte ale poporului"[5].

 

 Literatura isi dobandeste deci adevarata semnificatie patrunzand dialectica profunda a realului…"Suntem departe de a preconiza un sistem rigid - accentua Lenin - sau de a voi sa rezolvam problema (realismului) prin cateva regulamente (…).

In definirea adevaratului sens al realismului intemeietorii marxismului n-au contenit sa sublinieze importanta tipizarii. Engels sublinia (…) ca "realismul inseamna… in afara de adevarul detaliilor, desen credincios de caractere tipice in imprejurari tipice"[6].

 

Conceptia marxista a literaturii care desluseste complexa corelatie sociala a creatiei artistice, e consecinta a clarificarii depline a temeiurilor stiintifice ale materialismului dialectic, a unor intrezariri mai vechi. Si in aceasta privinta marxismul isi dovedeste marea calitate pe care o sublinia Lenin, de a limpezi si de a limpezi si de a deslusi ultimele consecinte ale unor cuceriri mai vechi ale gandirii. De a nu fi, adica, o inovatie completa, ci asa cum spunea Engels, o asezare pe picioare a lucrurilor care inainte stateau in cap[7].

 

 

… Pacea pentru statul socialist este o conditie vitala (…).

In fata culturii burgheze, antiumane si putrede, se ridica victorioasa cultura sovietica, cultura a pacii si a progresului. Poporul sovietic sta in fruntea luptei pentru pace si tot astfel cultura sovietica sta in fruntea culturii militante pentru pace (…)[8].

 

Daca pana acum o parte din marea masa de muncitori era nestiutoare de carte sau departe de preocupari stiintifice sau literare, astazi prin activitatea intensa de ridicare a nivelului cultural si politic dusa de Partidul Muncitoresc Roman (PMR), masa muncitorilor se intereseaza indeaproape de problemele tehnicii si ale stiintei. Desigur, cele de mai sus sunt numai un inceput. Pe drumul transformarii socialiste a tarii noastre, se pune cu toata seriozitatea sarcina ridicarii continui a nivelului cultural al maselor[9].

 

Asemenea texte arata cat de repede si cat de bine si-au insusit autorii limbajul politizat al celei mai extremiste forme de dogmatism sociologist. Cu asemenea limbaj, autorii (Ioan V. Oarcasu, Francisc Pacurariu, Aurel Rau) s-au putut dispensa de gust, de inteligenta, de cultura si de probitate. Se puteau dispensa, adica, de obligatia de a face critica. Literatura a devenit un simplu pretext pentru discursuri politizate, pentru parafrazarea sloganelor politice.

 

 

 

Alexandru Daraban

.




[1] Ioan V. Oarcasu, Spre o literatura noua, in "Lupta Ardealului", Cluj, 1949, nr. 922, p. 2. 

[2] Idem, Pentru o inalta principialitate in critica literara, in idem, nr. 915 (Suplimentul cultural, nr. 39), p. 2. 

[3] Francisc Pacurariu,  Discutii despre idealurile poeziei sovietice, in idem, 1946, nr. 35, p. 2.

[4] Idem, Literatura ardeleana, in idem, nr. 216, p. 2. 

[5] Idem, Literatura si marxism, in idem, nr. 226, p. 2.

[6] Idem, Sensul adevarat al realismului literar,  in idem, nr. 272, p. 3.

[7] Idem, Critica democratica rusa si sensul literaturii, in idem, nr. 296, p. 3.

[8] Aurel Rau, Cultura sovietica in slujba pacii si a progresului, in idem, nr. 938 (Suplimentul cultural), p. 2.

[9] Idem, Setea de cultura, in idem, 1950, nr. 1050, p. 2.

1 comentariu6426 vizualizări15 iulie 2018




rss 2.0
rss 2.0