Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Luni 16 Decembrie 2019 - 17412 vizitatori azi
CICLUL - Socialism-Capitalism.

Prabusirea Uniunii Sovietice n-a fost - asa cum se crede - un eveniment brusc, petrecut peste noapte. Chiar daca noi, alaturi de ceilalti spectatori ai acelui moment, am fost luati pe nepregatite, simtind cumva ca istoria se accelereaza. In fapt, intreaga serie de evenimente a fost parte a unui plan extrem de bine articulat. Personajul central a fost un agent anglo-israelian pe numele sau Mihail Gorbaciov. Contextul era unul deosebit de tulbure. Cea mai mare tara socialista a momentului incepuse sa gafaie. Economia sa, care de multa vreme rula in gol, dadea semne clare de epuizare. Teoretic se putea trece peste asta, ridicand tirania si fortand o noua utopie socialista. Practic insa, indicatorii nervozitatii sociale erau intr-o zona considerata la unison extrem de periculoasa. Riscurile erau multiple pentru intregul sistem mondial. De la probabilitatea instabilitatii necontrolabile in jumatate de lume pana la soarta neclara a arsenalului nuclear rusesc, toate erau teme profunde pe care factorii de decizie le puneau in balanta pentru a putea depasi impasul. Asa a aparut momentul zero, sub forma intalnirii de la Malta (intre Gorbaciov si Busch senior), asa s-a parafat foaia de parcurs a noului context politico-economic si-asa, la gramada, ne-a venit si noua "portia de libertate". Ceea ce s-a intamplat stiti prea bine: o serie de spectacole grandioase, in care tarile se eliberau de sub "teroarea comunista" cu binecuvantarea si sub supravegherea stricta a rusilor, tocmai cei care adusesera "lumina comunismului" in partea de lume care le fusese alocata. Retineti insa ca intreaga problema fusese generata de imposibilitatea economiilor socialiste de a mai functiona - chiar si aparent - la unnivel cat de cat optim. Chiar daca fusese elaborat cu mult timp in urma, planul avea multe zone gri. In acelasi timp insa, s-a pariat pe faptul ca nu vor fi probleme majore intrucat popoarele din statele socialiste vor fi concentrate pe atat de dorita "implementare a bunastarii occidentale". Si, dupa cum s-a observat, atarnarea unui morcov in fata magarului a rezolvat problema tractiunii in directia dorita. Fostele tari socialiste au mers in directia prognozata avand in ochi atat "minunata lume occidentala" sub forma morcovului, cat si "oaia neagra" iugoslava rezultata dintr-un scenariu pus in scena destul de pripit, dar care si-a jucat perfect rolul batei amenintatoare. Teoretic se incheiase "utopia comunista". Practic insa totul abia incepea. Uniunea Sovietica n-a fost un stat comunist. A fost un experiment pus la cale de spionajul german din Primul Razboi Mondial si marii granguri financiari de pe Wall Street. Cele doua sageti aruncate in linia intai au fost, dupa cum bine se stie, Lenin din partea germana si Trotki din zona americana. Astfel a fost finantata asa-zisa revolutie si asa s-a instaurat regimul marxist in Rusia. Mai degraba, tot ceea ce s-a intamplat a tinut de hazard, de un tragic joc ilar al istoriei menit parca a trage intregii omeniri un semnalde alarma asupra pericolelor tembelei ideologii marxiste. De asemenea, vom spune ca prabusirea Uniunii Sovietice n-a insemnat incheierea socotelilor pe care omenirea le-a avut cu marxismul ci, culmea,intrarea in adevarata epoca marxista. Multi dintre dizidentii sovietici care paraseau URSS-ul, dupa perioada normala de "aclimatizare" in Occident, aveau banuieli stranii. Initial si le inhibau, apoi le discutau pe un ton soptit pentru ca, in final, sa le discute la vedere.

Ce se intampla? Intelegeau ca "societatea libera" pe care-o marketa Occidentul era in fapt una care se indrepta cu voiosie spre idealurile tatucului Marx si, vorba bancului, a sotiei sale Engels. Privind retrospectiv vom constata cu stupoare ca in anul de gratie 1989 nu doar socialismul se afla in impas, ci si capitalismul occidental. De partea socialista a barierei aveam tot mai desele crize de aprovizionare cu bunuri si servicii absolut necesare subzistentei, in timp ce pe partea "capitalista" erau probleme legate de suprasaturare a pietelor si foamea de noi piete de desfacere. De-aceea, criza socialista a fost in fapt gura de oxigen care lipsea spatiuluioccidental. Castigandu-se piete noi s-a putut perpetua modelul economic occidental care, beneficiind de vant din pupa, a condus la continuarea evolutiei si pe plan ideologic. Astfel, in paralel cu acapararea fragilelor economii estice s-a mers mai departe pe taramul ideologic trasat de Scoala de la Frankfurt: corectitudinea politica, sexo-marxismul si modelele culturale propovaduite inca de pe vremea ticalosului Béla Kun sau a extremistei Rosa Luxemburg. Spalarea pe creier a functionat de minune. 

Iata-ne ajunsi in prezent unde intregul tembelism pare dus la extrem. Peste tot in lume corectitudinea politica deturneaza personalitatile bietilor "educati" pe care-i condamna la idealuri iluzorii. Pe plan economic, utopia comunista a tatucului Marx se pune la punct pas cupas. "Comunismul va aparea in cea mai dezvoltata tara capitalista a lumii, in mod pasnic, prin concentrarea la varf a capitalurilor in transnationalele care depasesc statul, statul devenind un dusman". Citind acest pasaj din Marx si vazand structura economica a lumii de azi am putea spune ca Marx a fost un profet. Fals! In fapt zicerea lui Marx nu e profetica, ea este parte a unei foi de parcurs care, de-a lungul ultimelor secole a fost pusa cu sfintenie in practica. Zece companii multinationale gigantice sunt responsabile pentru falsa bunastare de care avem parte in magazine. Puzderia de marci are la baza cateva nume pe care le stiti, dar nu le constientizati puterea: Nestle, Procter&Gamble, Johnson&Johnson,Unilever, Mars, Kelloggs, Pepsico, Coca Cola, Kraft. Asta-i partea vizibila. Mai in spate sunt alti giganti aflati insa in aceleasi maini: Cargill, Bunge, ADM sau Monsanto (acum Bayer). Totul arata exact asa cum a dictat taica Marx: transnationale concentrand capitalurile pentru care statul este un dusman. Si-atunci, probabil va intrebati, care-ar putea fi aliatii acestor giganti? De buna seama iluminatii globalisti pe care-i finanteaza. Iar asta nu se intampla de ieri de azi, ci de o groaza de vreme. Cum credeti ca a aparut Comisia Trilaterala? Dar influentul CFR (Council on ForeignRelations)?  Va ganditi ca o necesitate mondiala le-a facut sa apara din nimic? Fals. Studiati biografia lui David Rockefeller si-o sa intelegeti mai bine cam cum e treaba cu "imaculatele conceptii" ale organizatiilor de presiune ale politicii contemporane. Sa lasam totusi de-o parte controversele care ne pot arunca in ochii ignorantilor la "gunoiul" denumit arbitrar "teoria conspiratiei". N-are sens sa stam si sa aparam pozitii asa-zis controversate din istorie atata vreme cat avem prezentul la indemana si, in locul cautarii prin surse de multe ori obscure si ascunse in uitare, putem da o privire pe geam. Sa deschidem fereastra, asadar. 

Constatam o mana de giganti care concentreaza aproape intreaga activitate economica a lumii, care "deseneaza" cum vor globul pamantesc. Avem noi, stapanii, interes in "zona X"? Un emisar de-al nostru este trimis pentru a le comunica oficialilor "zonei X" despre interesul stapanilor. Cei de-acolo au doua alternative: ori instaurarea "democratiei" pe cale pasnica, ori printr-un razboi sau o revolutie colorata. De instaurat oricum se va instaura, dar modul in care se face este decis de bietele victime. Daca au atitudine de sclavi se face pasnic, daca indraznesc sa arate vreun dram de demnitate, aceasta le va fi tratata cu bombe sau razboaie civile. Scenariile sunt deja scrise, iar punerea oricaruia in aplicare e ochestiune care tine strict de birocratie si organizare, lucruri optimizate admirabil. Insa, ceea ce e mai putin vizibil ochiului ne experimentat e faptul ca intreaga economie a "transnationalelor" este in fapt una de sorginte socialista. Singura diferenta e ca stapanul nu e statul, ci grupul obscur din spatele scenei. In fapt, pentru sclav nu prea conteaza daca stapanul e un stat sau un particular, obligatiile sale sunt aceleasi. Pentru stapanul de azi insa, obligatiile de baza sunt doua: prima e cea de a iesi din scena, de a nu fi vizibil, iar cea de-a doua de a-i asigura sclavului iluzia libertatii, a utopiei ca tot ceea ce i se-ntampla are la baza propriile sale decizii. De-aici ne vine intreg spectacolul. 

Stiti care-i fabrica bunastarii lumii de azi? O stie toata lumea, e China. Paradisul produselor de toate formele si culorile. Acolo, la capatul aceleiasi benzi de productie ies cate 4-5 "marci" concurente pe care se bat consumatorii. Preferi un laptop Dell sau un HP? Sau poate un Lenovo? Asa-i ca unul ti se pare mai bun in timp ce altul pare mai prost? E ilogic, doar se fac pe-aceeasi banda. Ti se pare mai cool un iPhone? Asa-i ca-ti imbunatateste statutul? La fel cum pe altul, un Samsung il face sa prinda aripi. Fantastic, doar ca toate sunt facute din acelasi plastic, au aceleasi circuite electronice, aceleasi memorii si, in fapt, aceleasi functii. Doar perceptia e diferita, iar asta e treaba baietilor de la marketing. Ce-i marketingul? Evolutia naturala a propagandei, cea care-i face pe oameni sa fie mandri de sclavia pe care-o suporta. Diferenta dintre un bou pesimist si unul optimist e cea ca boul optimist e mandru. Chiar daca fac acelasi lucru, optimistul o face cu placere si cu credinta ca, daca-si va face datoria, la momentul oportun, el va fi cel care va da cu biciul. E o chestiune perfect realizabila in masura in care respectivul bou optimist se va putea transforma de-a lungul scurtei sale vieti in om. Altfel sfarsitul ii va fi tot la abator. Ceea ce insa scapa acestei perfectiuni a sistemului este faptul ca, in momentul in care se ajunge la saturarea pietelor incepe si sfarsitul sau. Falsa concurenta doar mascheaza pozitia monopolista. Problemele monopolului sunt cunoscute tuturor: in final conduce la stagnare si lipsa de eficienta. Asta s-a intamplat in toate economiile monopoliste. Si asta se vede limpede acum peste tot in lume: produsele sunt mult mai proaste, iar diversificarea, de cele mai multe ori, presupune doar schimbarea etichetei si a culorii, in spate aflandu-se acelasi lucru. De ce? Pentru ca asa e optim. Economia mondiala este la ora actuala una pur socialista. Acesta-i si motivul pentru care vedeta lumii de azi e China socialista. Modelul ei se integreaza perfectmodelului mondial. Acum se vad limpede problemele care abia se intrezareau prin anii 70. Hiper-concentrata economie mondiala merge strict pe acelasi drum pe care au mers economiile tarilor socialiste. Totul se accelereaza, iar finalul nu e departe. In maxim cativa ani vor aparea problemele de aprovizionare, penuria alimentara si energetica, cresterea tiraniei s.a.m.d. Sunt elemente normale generate strict de modelul centralizat care, in plus, mai vine de data aceasta la pachet si cu optimizarea profitului, element care accelereaza calea spre dezastru. De-aceea toate fenomenele negative se accelereaza, de-aceea roata se invarte din ce in ce mai repede. E roata desertaciunii care, pe moment ne ameteste. Dar nimeni nu e scutit de deraierea generata de implacabilaforta centrifuga. 

Retineti borna kilometrica pe care v-o spun azi: 2025. Mai sunt cativa ani!

 

  Dan DIACONU 

 

 

 

Material primit la redactie.

0 comentarii4970 vizualizări17 ianuarie 2019




rss 2.0
rss 2.0