Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Diaspora Miercuri 11 Decembrie 2019 - 236 vizitatori azi
PROFESOARA ANA DIN SEATTLE.

Ne plimbam pe malul raului Sammamish, o punte de legatura intre orasele Redmond -Seattle, ce are pe malul stang o pista sportiva pe o lungime de 45 km, unde doritorii de aer proaspat se plimba, alearga, merg cu bicicletele, cu rolele  sau  cu  skateboard-ul. Altii pescuiesc sau culeg fructe de padure - zmeura, mure, alune sau afine. Pe traseu am auzit graiul dulce romanesc de pe buzele a doua doamne frumoase, intr-o tinuta sportiva. Mare bucurie ne-a cuprins. Ne-am oprit, le-am salutat si am intrat in vorba cu dansele. Cum e obiceiul meu, le-am iscodit. Una era economista de loc din Oradea si una, Ana, din Timisoara, lucra in invatamant, ca profesoara de matematica.

Am abordat probleme referitoare la scoala romaneasca si scoala americana. Ne-am impartasit ganduri si idei din domeniul stiintei educatiei. Ne-a prezentat forme si metode de predare, folosite aici, programele de invatamant, retributia, disciplina in scoala, interesul elevilor pentru studiu, optiunile elevilor privind obiectele de studiu, scoala parintilor, timpul liber, precum si alte probleme din domeniul scolar, probleme de la clasa: elevii ies la tabla numai daca vor. Eu ca profesor nu-i pot obliga, iar daca nu se anunta niciunul, rezolv eu exercitiul cu explicatiile de rigoare. Daca la a doua solicitare nu iese vreunul la tabla, mai rezolv eu alt exercitiu, pana suna. La sunetul clopotelului, toti elevii sunt la usa, daca mai am de concluzionat printr-o propozitie sau formula, vorbesc in gol deoarece nimeni nu mai e in clasa. La intrarea in clasa, dupa pauza, primul care intra este profesorul. Elevii il gasesc pe profesor la catedra. Cineva m-a intrebat daca la intrarea profesorului elevii se ridica. La care am raspuns ca nu stiu, deoarece niciodata n-am intrat in clasa dupa elevi. Notele nu sunt publice, asa ca nu se cunoaste situatia scolara, nici a colegului de banca. Nu sunt cataloage. Notele le dau pe baza testelor, care sunt foarte dese. Daca scot un elev la tabla si se incurca, creandu-se in clasa haz, parintii se alarmeaza spunand ca i-am facut de ras odrasla. In scoala americana nu se fumeaza, nu doar in incinta scolii, ci nici in imprejurimi, cam la 150 m de scoala. Sunt anunturi in locuri vizibile: "In aceasta zona nu se fumeaza!"  

Pentru mine, spune profesoara este o mare greutate. Sunt fumatoare si nu ma pot debarasa deocamdata de acest viciu. Intr-una din zile ma cheama directorul scolii si ma intreaba:
- Cate tigari fumati pe zi?

I-am spus cu aproximatie10, la care directorul a calculat:

 "Pentru fiecare tigara, 5 minute de timp pierdut, pentru care nu va platim!"

"Eu nu fumez in timpul orelor, ci  doar in  pauze!  la   care  directorul  a completat: "Noi dascalii, suntem in flux continuu, nu avem pauza. Pauza au doar elevii pe care avem obligatia sa-i instruim si sa-i  ocrotim. Daca in minutele cand dumneavoastra sunteti la tigara, se intampla ceva cu un copil, cum motivam? Unde este prestanta noastra in fata parintilor si a societatii, care ne-au incredintat acesti copii?"

"Sunt pusa intr-o situatie dificila: ori ma las de fumat, ori parasesc scoala si-mi caut alt loc de munca."

Sunt sigur ca si-a gasit alt job. Voi reveni!

 

 

Ioan Mititean.

0 comentarii2198 vizualizări03 septembrie 2019




rss 2.0
rss 2.0