Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Duminica 15 Decembrie 2019 - 17094 vizitatori azi
Universul liricii carcerale sau libertatea cu chipul lui Dumnezeu.

Supravietuind  prin cuvinte si intarindu-si fiinta prin credinta in Dumnezeu,  multi dintre cei care au trecut prin exercitiul suferintei au creat in anii detentiei opere literare de-o valoare inestimabila. In acel spatiu opresiv al inchisorii comuniste s-a nascut poezia carcerala, in cadrul careia instanta eului poetic este magic inlocuita de chiar prezenta autorului. Nu este o poezie a jelaniei sau a razbunarii, ci o poezie care cultiva memoria, care aduce eliberarea. Unii dintre ei sunt poeti consacrati inainte de detentie, iar altii debutanti, care au promovat o poezie mai putin conceptuala insa mai dinamica. Toti au cunoscut aceeasi soarta vitrega si  multi ani de temnita grea, infruntand acelasi dusman : foamea, bataia  si frigul. In centrul poeziei lor a fost asezat acel spatiu al infernului, celula,  fara sa uite de ceilalti pazitori ai fiintei lor, pe maleficul gardian,  anchetatorul sau tortionarul. Daca multa vreme aceasta literatura a trecut aproape neobservata, dupa 1990 s-au infiintat cateva organizatii interesate de recuperarea istoriei recente, s-au editat numeroase volume de poezii scrise in inchisori, lagare de munca, domicilii obligatorii sau de deportare, sedii de represiune ale organelor de ancheta, centre ale gulagurilor sovietice etc. As semnala doar cateva dintre acestea : "Poeti de dupa gratii ", volum editat de "Asociatia Fostilor Detinuti Politici, "Poeti din inchisori ", editat de Manastirea Petru-Voda, "Poezii scrise-n furtuna " sau " Unde sunt cei care nu mai sunt ? Tot in aceasta perioada s-au tiparit numeroase antologii si  s-au dovedit interesati de literatura carcerala cercetatori din domeniul istoriei literare ori sociologi de renume. Remarcabila este Antologia poeziei carcerale a Ioanei Cistelecan, aparuta in Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2006, care supune atentiei cititorului  aceasta tema literara inedita. Acelasi subiect, pus in valoare intr-o structura complexa, este tratat in lucrarea intitulata ,,Staze si metastaze carcerale ", publicata la Editura Charmides din Bistrita, 2019. Autoarea reuseste sa patrunda in infernul lumii inchisorilor printr-o minutioasa documentare, realizand un studiu aproape exhaustiv asupra fenomenului concentrationar. Stilul stiintific bine argumentat se afla intr-o stransa armonie cu interpretarea literara a textelor, surprinzand acuratetea si mesajul lor artistic. Cele sase capitole ale lucrarii trateaza aspecte ale psihologiei "damnatului, strainului si tovarasului", arhitectura carcerala, literatura carcerala ( poezia si proza), iar in anexe se refera la destinul lui Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, si altii, bazandu-se pe valorile lirice ale operelor acestora. Fiecare si-a construit  un microunivers celular coplesitor, subliniaza autoarea. Cel care  se distinge net, dintre ei, este Radu Gyr, poetul cu un destin aparte, condamnat de patru ori la inchisoare. Faimosul poem "Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !"  ii aduce o condamnare la moarte, comutata in cele din urma la 25 de ani munca silnica. Pedeapsa si-o ispaseste intre zidurile inchisorii din Aiud. Poezia lui Radu Gyr este un adevarat strigat de revolta pentru dreptate si libertate. "Nu pentru-o lopata de rumena paine/ nu pentru patule, nu pentru pogoane,/ ci pentru vazduhul tau liber de maine,/ ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane !/ Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,/pentru cantecul tau tintuit in piroane,/ pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,/ ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!"Este o poezie expresiva  in care forta verbului rascoleste intreaga fiinta, este un refren  ce trezeste constiinta omului de rand, muncitorul si taranul, adevaratul destinatar al poeziei. Opera lui este vasta, cuprinzand mii de versuri, fara a le scrie, ci memorandu-le, caci in temnita nu se permitea scrisul si nici cititul, iar instrumentele de scris erau interzise, dar inventate. Poeziile treceau din om  in om prin inchisori si de acolo in tara. Cei care i-au memorat poeziile, spune Ioana Cistelecan, au fost Dumitru Cristea, Radu Dunareanu, dr. N. Burlacu si multi altii, deveniti anonimi. Poezia lui Radu Gyr se remarca prin valoare estetica, dar si printr-o sensibilitate aparte.  Ioana Cistelecan, un analist fin si cercetator rafinat descopera cateva elemente care alcatuiesc substanta poeziei  si definesc atmosfera carcerala. Ele  sunt adevarate motive poetice :  fierul- "In aprigele mele belciuge,/ piatra ma-nfuleca, fierul ma suge/ In bezna m-afund, zi de zi, si-n urat,/ Intai pan’ la glezne, apoi pan’ la gat,/ Dar hamesit, sub lacate, chei si zavoare/ de tine salbatece, viule soare,/ din carne imi rup, din dogorata mea smoala/ aceste cantece in pielea goala". Al doilea element este , foamea  : "si-n celula am ramas/ eu si foamea slabanoaga’’, apoi frica : "Si totusi ce teama zbarlita si stranie/ de tine ma prinde, sfanta pierzanie’’ si nu in ultimul rand frigul :  "Noi degeram de frig afara/ si pasii tremura pe loc’’. Dincolo de suferinta si disperare, poetul are viziunea divinitatii. Prin intermediul visului si al chipului bland si nespus de trist, Isus vine la el in celula sa-i inmiresmeze cu mainile lui miraculoase acel spatiu sumbru. "As noapte Isus mi-a intrat in celula,/ O, ce trist, ce inalt era Crist/ Lun-a intrat dupa El in celula/ si-l facea mai inalt si mai trist /...Cand m-am trezit din grozava genuna,/ miroseau paiele. Unde esti Doamne ? am urlat la zabrele/ Din luna venea fum de catui/ M-am pipait si pe mainile mele/ am gasit urmele cuielor Lui "  (As noapte Isus... ) Poezia carcerala a lui Radu Gyr este in esenta clocotitoare si eroica, iar crezul sau artistic ramane unul tonifiant, gratie libertatii interioare pe care si-a asumat-o cu orice pret. Dumitru Ichim il numeste "Orfeu al literaturii romane’’, iar Victor Pica "Homer al inchisorilor romanesti’’.

            Ioana Cistelecan realizeaza o sinteza cu profunde reflectii asupra operei lui Nichifor Crainic, poet crestin prin excelenta, care a imbratisat aceeasi soarta ca si Radu Gyr. Fiind un vajnic si devotat protector al traditionalismului, el si-a valorificat conceptele si teoremele prin poezie cu mult inainte de a fi deranjat "alesul comunist si de a fi simtit atingerea raului’’. El nu-si dezminte nici in versuri formatia sa teologica ortodoxa, folosind simbolurile crestine (Cantecul potirului, Familiara, Lauda ). Poetul traieste sentimentul dezradacinarii, iar detentia pentru el inseamna dezolare si desertaciune : "Aci pamantul s-a-ngustat de-o schioapa/ Iar timpul, scos din lume, e pustiu,/ Eu sunt cel care s-a trezit din groapa /Si nu-si aduce aminte c-a fost viu... Viteze suflet, mester pe ruine,/ Ce-a mai ramas din tot ce-ai faurit ?/ Mai scump e un scaiete decat mine/ Si-.atat sunt viu cat pipai c-am murit. (Limita). El priveste viata retrospectiv, cautand sensurile ei, undeva in ceata trecutului. Poezia lui Nichifor Crainic se caracterizeaza printr-un stil solemn, usor retoric si pe alocuri profetic.

        Andrei Ciurunga traieste  in mod dureros perioada detentiei si demasca subtil activitatea partidului de stanga : "Prietene ce sangeri langa mine/ ia ada mana dreapta sa ti-o strang./ In stanga e si inima, dar vezi/ Acolo n-a ajuns veninul (Aceste maini). La fel ca si ceilalti doi scriitori damnati, Andrei Ciurunga se agata de speranta, traieste din plin dezolarea, insa nu uita sa-si arate recunostinta fata de Dumnezeu pe care il invoca : "Doamne, aprinde-n cer o stea/ pentru libertatea mea/ sa ma uit printre zabrele/ si s-o vad acolo sus, / Cea mai calda dintre stele/ La fereastra lui Isus " (Rugaciune ). Aici, libertatea are chipul lui Dumnezeu. Este extraordinara solidaritatea celor aflati in suferinta.  Ea se reflecta si prin arta creatiilor lor. : "Prietene de temnita dusmana/ si frate bun de paine fara grau,/ ne doare pe-amandoi aceeasi rana/ si spumegand muscam acelasi frau’’. Demersul meu ar avea si alte exemplificari cu cei trecuti prin aceasta experienta, dar las cartea d-nei Cistelecan sa fie un dialog  de suflet cu cititorul, oferindu-i autenticitatea si frumusetea discursului sau privind valoarea incontestabila a  poeziei carcerale.

 

Mircea Darosi

 

0 comentarii1281 vizualizări28 octombrie 2019




rss 2.0
rss 2.0